Uneori, fără să ne propunem, ajungem să avem întâlnire cu acei noi, de la altă vârstă, alte dorințe și gânduri, chiar și alt curaj. Acel tip de curaj resimțit în adolescență, regăsit, ocazional printre amintirile cu seri răcoroase de vară.
Deși nu avem experiențe comune din acea perioada, orașul ne ajută să le contopim. Știm că au fost momente când am trecut unul pe lângă altul fără să realizăm că peste ani, același loc, ne va găși împreună.
Descoperim că în timp ce eu terminam cursul de dans, el se pregătea să intre în sală, că noaptea conduceam spre aceeași ieșire din oraș, că mergeam în același loc pentru a asculta muzică bună.
Avem același dor și aceeași percepție asupra a ce eram atunci. Și astfel, experiențele noastre diferite, devin cumva aceleași, deși pe atunci, eu nu știam cine e, el nu știa cine sunt.
Ce ți-ar dărui ție, la vârsta adolescenței? Poți creiona răspunsul în jurnalul tău dedicat dezvoltării personale.
