Oferim echilibru sau ne aflăm lângă cineva pentru a-l face să simtă că întreaga lui viață palpită la fiecare pas pe care îl face lângă noi?

Cred că nu putem deveni stâlp pentru oricine, oricând, oricum. Relația de încredere crește, treptat, prin simțiri dezvăluite, îmbrățișări, ore de somn trecute, gânduri transmise, dar nerostite.

E de înțeles că ne îndreptăm sprijinul spre aceia care ne împărtășesc principiile, însă e un efort depus, conștient, ales, să susținem și pe cei în care nu ne regăsim.

E în regulă să fim baza doar pentru unii oameni! ce nu mi se pare firesc e să devenim poduri mișcătoare pentru alții, în loc să ne retragem scândurile nesigure pentru a-i lasa să pășească pe o punte mult mai stabilă pentru ei.