Sfârșit de iulie: în excursiile noastre organizate de la o ora la alta, ne redescoperim, ne bucurăm de liniștea oferită de celălalt și ne minunăm împreună de ea, energia noastră comună, cu ochii lui și zâmbetul meu.
Când ne întreabă unde mergem, uneori nu știm ce să îi răspundem, dar în scurt timp, aflăm împreună.
Așteptăm și noi bacul din povestea cu „Erus și valea răbdării”, ne plimbăm printre întinderi de viță de vie și culegem piersici sau zarzăne coapte, parcă nepoftite, pe lângă strugurii încă verzi.
Seara ne găsește la marginea Dunării, dansând cu ea în brațe, imaginandu-ne jocuri cu luna de foc și arătându-i că nu contează încotro, ci cu
