Când eram mică, încercam deseori să prind momentul dintre noapte și zi, mai ales, când plecam undeva devreme și măreția peisajelor pe care le surprindeam, dis-de-dimineață, îmi antrena entuziasmul.
Astăzi, bucuria de a vedea chipul ei uneori somnoros, alteori zâmbitor, îmi este de ajuns. Astfel încât, dacă privesc spre altceva, simt că pierd o clipă, o expresie, o minune.
Astăzi, indiferent dacă pe cerul meu domnește soarele sau luna, e împlinire!
O scriere pe care o recomand cu certitudinea că nu ne poate lăsa indiferenți este ”Micul prinț” (Antoine de Saint-Exupéry)…”Nu ajungi prea departe dacă mergi doar încotro vezi cu ochii.”
Tu ce părere ai despre mesajul cărții? Poți creiona răspunsul în jurnalul tău dedicat dezvoltării personale.
