Prima zi de toamnă îmi destăinuie un dor, care nu pleacă niciodata din mine, însă rareori îmi permite să îl simt conștient. Deși am doar fărâme de amintiri, blândețea lui mi-a întregit copilăria.
Aș mai avea atâtea să îi spun, ar mai avea atâtea să mă învețe… Ar fi fost un străbunic minunat, așa cum mi-a fost bunic, așa cum a fost ca tată. Model de toleranță, de iubire, de stăpânire de sine. Numele lui cu a sa semnificație de ocrotire, se regăsește în cel al puiului meu, încercând astfel să înfățișez o dragoste, ce știu sigur că nu are nevoie de concretul prezentului nostru.
Către ce drag te poartă nostalgia? Cine este dorul tău? Poți creiona răspunsul în jurnalul tău dedicat dezvoltării personale.
