Sa fie oare copilăria ce ne zâmbește în fiecare dimineață sau magia serilor cu povesti târzii, care uneori ne da voie și nouă, „celor mari” sa credem în basme cu zâne și zmei.
Cert este ca am găsit în drumul nostru un loc, unde pașii ne-au purtat pe alei pietruite si printre stânci, ce ne deveneau culoar. Poarta, pe care ne-am reprezentat-o ca fiind intrarea intr-un taram magic, ne-a provocat imaginația, astfel încât, de data aceasta, am jucat o poveste despre curaj, incredere si dezvăluire.
Ne indreptam spre o clinica din Zalau cu temeri si incertitudini de „parinti”, care in niciun caz, nu voiam sa ajunga la puiul nostru, iar acest spatiu imbinat cu cerul, prin pietrele, ce se inaltau catre el, ne-a venit in ajutor. Am avut ocazia sa descifram cararile din Gradina Zmeilor, transformandu-ne privirea intr-o carte animata.
Eram noi trei, ghidati de Soare, de un rece nefiresc al lui Ianuarie, lasandu-ne grija acolo si primind, in schimb, dorinta de aventura printr-un tinut feeric pentru fiecare lastar de suflet.
Tu unde crezi ca poti descoperi magia de a-ti transforma grija in liniste si cum ai putea face asta?
Poti scrie raspunsul in Jurnalul tau de Dezvoltare Personala.
Iti recomand sa vizitezi „Gradina Zmeilor” si sa plamaduiesti propria poveste, cu ajutorul imaginilor vii prin care te vei plimba.