Principiile și emoțiile manifestate în direcția potrivită, au nevoie de timp, practică și deschidere din partea noastră pentru a-și atinge scopul, acela de a ne ajuta să evoluăm atât în relația cu noi înșine, cât și cu cei din jurul nostru. Nu tot ceea ce trăim poate fi explicat într-un mod rațional, concret, matematic…
Cred în echilibru! Ar trebui să fim atenți să ne păstrăm vie fiecare parte importantă din noi ca oameni! Uneori știm foarte clar că trebuie să aducem periodic o îmbunătățire muncii noastre, altfel partea financiară nu se va susține fără acest efort constant.
Ei bine, cred că e valabil și pentru celelalte aspecte ale vieții noastre: dacă avem sănătate, nu înseamnă că nu trebuie să ne îngrijim permanent de ea, nu înseamnă că nu se poate transforma în boală. Când avem iubire, nu înseamnă că ea nu se poate stinge, dacă nu continuăm să băgăm lemne în soba sufletului celui de lângă noi.
Așadar, concentrându-ne munca doar pe ce nu avem la un nivel pe care ni-l dorim, crezând că celalalte vor fi în viața noastră fără ca noi să le mai îmbrățișăm, probabil că balanța va înclina apoi, cu desăvârșire, doar spre ceea ce ne-am îndreptat atenția.
De aceea, încerc să realizez cât mai des, conștient, că iubesc, am, sunt, îmi doresc!
Vreau să ajung la o vârstă, la care, probabil, nici sănătatea nu va mai fi cu mine, nici puterea, dar iubirea, grija și dorința de a fi bine eu și cei iubiți, vor rămâne pentru că le-am antrenat încă de pe vremea când puteam și aveam și îmi doream…
Tu din ce îți formezi echilibrul? Poți creiona răspunsul în jurnalul tău dedicat dezvoltării personale.
Recomand cartea ”Secretele unei vieți uimitoare” (Gaur Gopal Das) cu ajutorul căreia putem lucra la capacitatea de a aprecia ceea ce avem, de a ierta și de a înțelege că fiecare aspect al vieții are importanța lui pentru balanța armoniei noastre.
