În urmă cu ceva ani, simțeam căzăturile precum o ploaie de vară zbuciumată. Știi acel amalgam de picături, care lovesc cu putere, brusc, de parcă ai simți durerea asfaltului?
Acum, însă, fiecare picaj, se simte tot mai ușor. Picăturile de ploaie nu se mai grăbesc, se lasă legănate de vânt, astfel încât atunci când ating pământul, sunt suficient de mari încât să le percep, dar suficient de mici, încât să nu mai doară atât de intens.
Tu ce crezi despre maturizarea durerii? Poți creiona răspunsul în jurnalul tău dedicat dezvoltării personale.
Îți recomand să citești cartea ”Prea devreme batran, prea tarziu intelept” (Dr. Gordon Livingston)
