Bobocul meu de crin are darul de a povesti cu voce de copil și vorbe de basm.
Mi-a spus, că în urmă cu puține zile, stând într-un hamac, i s-a parut că frunzele roșiatice parcă formau o ghirlandă.
Într-adevăr, toamna este un șirag al aromelor și al culorilor. Iar ca trairi…ei bine, aici se împletesc cele vechi cu cele noi.
Un dor fără sursă ne acaparează, iar nouă nu ne rămâne decât să ne căutăm cuibul cu muzică bună, cărți și cafea.
Versuri ale unui rock adolescentin se îmbină acum cu râsul ei… clipe mai târziu, câteva pagini foșnesc timide, în timp ce toate simțurile ne sunt alintate de mireasma unei pâini frământate de mâinile lui.
Trebuie să ne obișnuim, încă o dată, cu dimineți ce întârzie să apară și cu noaptea ce vrea să se așeze prea repede. Ceața observată pe fereastră, în timp ce toată lumea doarme, îmi oferă aproape aceeași desfătare precum răsaritul de astă-vară de la malul mării.
Trec anotimpuri și nu vreau sa le opresc, vreau doar sa le conștientizez.
De ce îți place un anumit anotimp? Ce emoții, ce amintiri te leagă de el?
Poți creiona răspunsul în jurnalul tău dedicat dezvoltării personale.
Un comentariu
Salutare! Aceasta postare nu poate fi scrisa mai bine! Citind acest articol, imi aminteste de fostul meu coleg de camera! El a continuat sa predice despre asta. Cu siguranta ii voi transmite aceasta postare. Destul de sigur ca va avea o lectura foarte buna. Va multumim pentru impartasire!|