Câteva pagini foșnesc timide…

Bobocul meu de crin are darul de a povesti cu voce de copil și vorbe de basm.
Mi-a spus, că în urmă cu puține zile, stând într-un hamac, i s-a parut că frunzele roșiatice parcă formau o ghirlandă.
Într-adevăr, toamna este un șirag al aromelor și al culorilor. Iar ca trairi…ei bine, aici se împletesc cele vechi cu cele noi.
Un dor fără sursă ne acaparează, iar nouă nu ne rămâne decât să ne căutăm cuibul cu muzică bună, cărți și cafea.
Versuri ale unui rock adolescentin se îmbină acum cu râsul ei… clipe mai târziu, câteva pagini foșnesc timide, în timp ce toate simțurile ne sunt alintate de mireasma unei pâini frământate de mâinile lui.
Trebuie să ne obișnuim, încă o dată, cu dimineți ce întârzie să apară și cu noaptea ce vrea să se așeze prea repede. Ceața observată pe fereastră, în timp ce toată lumea doarme, îmi oferă aproape aceeași desfătare precum răsaritul de astă-vară de la malul mării.
Trec anotimpuri și nu vreau sa le opresc, vreau doar sa le conștientizez.

De ce îți place un anumit anotimp? Ce emoții, ce amintiri te leagă de el?

Poți creiona răspunsul în jurnalul tău dedicat dezvoltării personale. 

 

 

Facebook
Twitter
LinkedIn
Pinterest

Un comentariu

  1. Salutare! Aceasta postare nu poate fi scrisa mai bine! Citind acest articol, imi aminteste de fostul meu coleg de camera! El a continuat sa predice despre asta. Cu siguranta ii voi transmite aceasta postare. Destul de sigur ca va avea o lectura foarte buna. Va multumim pentru impartasire!|

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre autor
19.c
Crina Sima

Sunt psiholog și consilier pentru dezvoltare personală și vocațională. Lucrez cu drag cu oamenii, fie ei mici sau mari, iar în timpul liber, îmi găsesc echilibrul în lectură, scris și natură. 

Postări recente
ADVERTISEMENT

Get fresh updates
about my life in your inbox