Cărțile pot deveni comoara copilăriei noastre. Le-am purtat cu mine oriunde am locuit, mi-au fost cel mai bun și valoros bagaj. Am deprins, de mică, o deconectare sănătoasă de la spațiu și timp, ajungând cu mintea în locuri demult pierdute.
De asemenea, m-au învățat că nu există doar bine sau rău, ci nuanțele personalității noastre sunt complexe, astfel încât, pe măsură ce descopeream noi personaje, dorința de a le cuprinde era tot mai mare. Crescând, am trecut de la romane la cărți de specialitate, iar astăzi îmi mai pot oferi doar câteva ore conectate la nume și legături fictive. Ore ce par clipe…
Însă bucuria conștientă apare abia acum, când realizez că pot dărui pasiunea cititului.
Tu ce pasiune ai? Cât timp îi dedici? Poți creiona răspunsul în jurnalul tău dedicat dezvoltării personale.